Frândza: 1
Boborul
:
 Prozâ 2005-05-22 (10702 ascoasi tu miydani)
Boris Sarafoff!...
:
Prozâ 2005-07-06 (8013 ascoasi tu miydani)
Bubico
:
Prozâ 2003-04-10 (25473 ascoasi tu miydani)
C.F.R.
:
Prozâ 2005-05-31 (10800 ascoasi tu miydani)
Caldura mare
:
Prozâ 2004-10-27 (12047 ascoasi tu miydani)
Cănuță, om sucit
:
Prozâ 2006-06-27 (14773 ascoasi tu miydani)
Cum să înțeleg țăranii
:
Prozâ 2005-06-11 (8758 ascoasi tu miydani)
Cum stăm…..
:
Prozâ 2005-08-25 (6718 ascoasi tu miydani)
D-l Goe
:
Prozâ 2002-09-23 (27427 ascoasi tu miydani)
Jertfe patriotice
:
Prozâ 2005-05-24 (6425 ascoasi tu miydani)
Justiția română
:
Prozâ 2005-06-07 (6680 ascoasi tu miydani)
Justiție
:
Prozâ 2004-11-07 (13938 ascoasi tu miydani)
La moși…
:
Prozâ 2005-06-20 (10034 ascoasi tu miydani)
Lanțul slăbiciunilor
:
Prozâ 2004-11-07 (14672 ascoasi tu miydani)
Mitică
:
Prozâ 2005-06-12 (6815 ascoasi tu miydani)
Moftangii
:
Prozâ 2005-05-20 (7949 ascoasi tu miydani)
Moșii
:
Prozâ 2005-06-08 (13025 ascoasi tu miydani)
Norocul și Mintea
:
Prozâ 2005-08-22 (24903 ascoasi tu miydani)
O zi solemnă
:
Prozâ 2005-06-15 (7870 ascoasi tu miydani)
Politică
:
Prozâ 2005-05-21 (6370 ascoasi tu miydani)
Proces Verbal
:
Prozâ 2005-05-28 (8904 ascoasi tu miydani)
Se poate glumi?
:
Prozâ 2011-03-18 (9588 ascoasi tu miydani)
Situațiunea
:
Prozâ 2005-06-24 (7524 ascoasi tu miydani)
Telegrame
:
Prozâ 2005-05-26 (10836 ascoasi tu miydani)
Triumful talentului...
:
Prozâ 2005-06-27 (7913 ascoasi tu miydani)
Ultima oră!...
:
Prozâ 2005-07-01 (6389 ascoasi tu miydani)
Un pedagog de școală nouă
:
Prozâ 2005-05-22 (41154 ascoasi tu miydani)
Urgent
:
Prozâ 2005-06-05 (9343 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Texti Pripusi
