agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-17 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di bogza gheorghe "Când veÈ›i ceti aceste slove, eu voiu fi trecut pragul tăcerii veÈ™nice" Þării mele È™i Poporului meu, Când veÈ›i ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veÈ™nice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuÈ™i, din marea dragoste ce È›i-am purtat-o, aÈ™ dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniÈ™tea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără È™i neÈ™tiutoare, însă foarte mândră de È›ara mea de baÈ™tină, È™i am îmbrățiÈ™at o nouă naÈ›ionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uÈ™or. Eram străină, într-o È›ară străină, singură între străini. Dar prea puÈ›ini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua È›ară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie È™i prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea ? - cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea. Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieÈ™te: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veÈ›i aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele È™i dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriÈ™te È™i vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-È›i fiu călăuză, să-È›i fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta È›i-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viață. ÃŽn acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit "Mama tuturor" È™i aÈ™ vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-aÈ›i negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, È™i v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aÈ™a de mult ca în zilele când credeaÈ›i în mine. Dar aceasta e uitată. Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putință că trebuie să te părăsesc; totuÈ™i, orice om ajunge la capătul drumului său. Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veÈ™nicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, È›ara bucuriilor È™i durerilor mele, frumoasă È›ară, care ai trăit în inima mea È™i ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă È›ară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veÈ™nic îmbelÈ™ugată, fii tu mare È™i plină de cinste, să stai veÈ™nic falnică printre naÈ›iuni, să fii cinstită, iubită È™i pricepută. Am credinÈ›a că v-am priceput: n-am judecat, am iubit... Niciodată nu mi-au plăcut formele È™i formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul È™i am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăieÈ™te cum poate nu cum ar dori. Dar când îți vei aminti de mine, Poporul meu, gândeÈ™te-te ca la una care a îndrăgit viaÈ›a È™i frumuseÈ›ea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece. N-am nici o avuÈ›ie să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-aÈ›i dăruit am cheltuit între voi: am înfrumuseÈ›at acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iÈ›i vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce È›i-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez. Am redeÈ™teptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, È™i fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aÈ™i putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă È™i aÈ™ezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de ArgeÈ™ lângă iubitul meu soÈ› Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aÈ™ezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. ÃŽn decursul unei lungi vieÈ›i atâția au venit la inima mea încât moartă chiar, aÈ™i dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria È™i bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseÈ›ilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găseÈ™te inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace È™i de farmec cum a fost când eram în viață. ÃŽncredinÈ›ez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greÈ™i, dar inimile lor calde aÈ™a cum a fost a mea: iubiÈ›ii È™i fiÈ›i folositori unul altuia căci aÈ™a trebuie să fie. Și acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteÈ™te-È›i, Poporul meu, că te-am iubit È™i că te binecuvântez cu ultima mea suflare. Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinÈ›e. Binecuvântez Þara, pe copiii È™i nepoÈ›iii mei. Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire È™i mângâere în suferință. ÃŽi rog să fie uniÈ›i, să susÈ›ie Þara È™i să se susÈ›ie între ei. ÃŽi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinÈ›e. Iubirea mea de Mamă pentru ei, este aceiaÈ™i È™i dacă dispun de partea disponibilă numai în favoarea unuia din ei, este numai pentru că este mai lipsit de nevoile vieÈ›ii.( … ) AÈ™ fi vrut să pot lăsa mai multe iubitei mele Þări în semn de dragoste necurmată ce i-am purtat È™i pe care o las izvor nesecat moÈ™tenitorilor mei. DorinÈ›a mea fierbinte ar fi fost să înalÈ› o biserică mică pe fostul front de la OneÈ™ti È™i să înfiinÈ›ez un cămin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din IaÈ™i, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo în timpul marelui războiu pentru întregirea neamului. Resimt o vie întristare că modesta mea avere, datorată generozității iubitului meu soÈ› Regele Ferdinand, È™i redusă încă prin greutățile din ultimul timp nu-mi îngăduie să fac binele ce aÈ™ dori. Iert pe cei cari m-au făcut să sufăr. Rog pe cei cărora involuntar le-aÈ™ fi greÈ™it să mă ierte căci nu am voit să fac rău nimănui. ( … ) Acest testament a fost făcut scris, datat È™i semnat cu mâna mea la Tenka - Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933. MARIA, REGINA ROMÂNIEI
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati