agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-09 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di error Plecarea la mănăstire După ce a terminat È™coala primară în satul natal, fiind îndemnat È™i de exemplul fratelui său Gheorghe, care era la Mănăstirea Sihăstria, È™i al surorii sale Ecaterina, Constantin împreună cu fratele cel mai mare, Vasile, s-au hotărât să plece È™i ei la Sihăstria. Să-l lăsăm, dar, pe părintele Cleopa să ne povestească cum a fost cu plecarea la mănăstire. "Fratele meu, părintele Gherasim, ne mai scria câte o scrisoare È™i ne povățuia cum să trăim o viață plăcută înaintea lui Dumnezeu. Printre altele ne spunea că dacă vrem să mergem la mănăstire trebuie să ne obiÈ™nuim de acasă să nu mâncăm carne, căci călugărul nu are voie să mănânce carne nici la PaÈ™ti, nici la Crăciun, niciodată; să ne sculăm la miezul nopÈ›ii È™i să facem rugăciune doua-trei ore, ca la mănăstire. La început nu am spus acestea la parinÈ›i, ca nu cumva să ne oprească. Am spus doar la sora mea mai mare care era căsătorită È™i mergea la Oastea Domnului. ÃŽmpreună cu fratele meu, Vasile, ne sculam noaptea È™i mergeam în camera unde aveam È™i o icoană făcătoare de minuni, care a plâns când a intrat în joc fratele Gheorghe, È™i făceam acolo rugăciuni È™i citeam din VieÈ›ile SfinÈ›ilor. Dar diavolul a încercat să mă oprească căci sora mea mă îndemna să nu merg la mănăstire, că acolo e greu, È™i să rămân în lume, că am dar de a vorbi È™i să merg la Oastea Domnului. AÈ™a că nu voiam să mă mai scol noaptea È™i să merg la rugăciune. ÃŽnsă, într-o noapte, iată ce s-a întâmplat: Dormeam împreună cu Vasile în aceeaÈ™i odaie. Când s-a sculat el, m-a trezit È™i pe mine. El a plecat în camera de rugăciune È™i a lăsat uÈ™a deschisă. ÃŽn odaie aveam aprins opaiÈ›ul, că nu era atunci lumină electrică ca acum, la buton, iar mama a ieÈ™it până afară la fântână să aducă apă È™i văzând uÈ™a deschisă s-a uitat să vadă de ce este deschisă. Când a privit spre patul meu, a văzut o dihanie mare, neagră, ce stătea peste mine È™i mă lingea pe obraz, ca să-mi fie somnul mai dulce. Atunci s-a speriat È™i a strigat foarte tare încât m-am trezit È™i am văzut doar coada de la dihanie când ieÈ™ea pe ușă. ÃŽn acea clipă m-am hotărât. Gata, plec la mănăstire! Când am plecat, ne-am luat în spate două traiste cu VieÈ›ile SfinÈ›ilor, Psaltirea, Ceaslovul, Sfânta Scriptură, un ceas È™i două icoane mari, dintre care una era cu Maica Domnului, cea care a plâns. Nimic altceva nu ne-am luat de acasă. Tata È™i mama ne-au petrecut până la locul numit Râpa lui Budăi. Fratele meu, Vasile, mi-a spus încă înainte de a pleca de acasă: - Măi frate, noi nu le spunem că mergem la Sihăstria, ci la Cozancea, că altfel nu ne lasă să plecăm. Și le mai zicem că sâmbata mai venim pe acasă sau pot să vină ei la noi. Dar vezi, că despărÈ›irea e cea mai grea. Când eu voi începe să cânt Apărătorul cel mai mare È™i Doamne... tu să nu te mai uiÈ›i înapoi. Când am ajuns pe câmp fratele Vasile le tot spunea la părinÈ›i să ne dea bagajele È™i să se întoarcă acasă, că È™tim noi drumul la Cozancea, dar ei, ca părinÈ›ii, ziceau că mai vin oleacă cu noi. Eu, ca un copil... dar fratele Vasile... hotărât. Ajungând la Râpa lui Budăi, a luat traistele de la tata, a sărutat mâinile părinÈ›ilor È™i a început să cânte cu voce tare Apărătorul cel mai mare È™i Doamne... Am sărutat È™i eu mâinile părinÈ›ilor È™i m-am luat după el. Când am ajuns pe partea cealaltă a dealului m-am uitat înapoi È™i am văzut pe mama că era jos, plângând după noi. Atunci i-am zis lui Vasile: - Frate Vasile, mama a leÈ™inat, e căzută la pământ! - Măi frate, nu È›i-am spus să nu te uiÈ›i înapoi? Nu È™tii ce a pățit femeia lui Lot dacă s-a uitat înapoi? mi-a spus el foarte hotărât. AÈ™a a fost despărÈ›irea noastră de părinÈ›i. ÃŽn noaptea aceea am stat la Cozancea la părintele Paisie. De acolo am venit pe jos la Suceava, ne-am închinat la moaÈ™tele Sfântului Ioan cel Nou È™i de aici am venit tot pe jos la Mănăstirea Sihăstria."
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati