agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-30 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Nicole Chinez Predică la Duminica a V-a după Rusalii (Despre iad È™i chinurile păcătoÈ™ilor) Ce este nouă È™i Þie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieÈ™ti? (Matei 8, 29) IubiÈ›i credincioÈ™i, Una din învățăturile Sfintei Evanghelii de azi este aceea despre iad È™i chinurile lui, de care È™i diavolii se tem È™i se cutremură. Cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a ajuns cu predicarea cuvîntului în părÈ›ile Gadarenilor, zis È™i Gherghesenilor, L-au întîmpinat doi oameni îndrăciÈ›i care ieÈ™eau din morminte È™i erau foarte munciÈ›i. Diavolii care chinuiau pe aceÈ™ti oameni, văzînd pe Mîntuitorul, au strigat: Ce este nouă È™i Þie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieÈ™ti? Să ne punem întrebarea de ce au zis diavolii "mai înainte de vreme?" Cum să înÈ›elegem acest cuvînt? Iată cum. Dracii È™tiau prea bine că la Judecata de apoi îi aÈ™teaptă osînda cea veÈ™nică. Despre aceasta ne arată dumnezeiasca Scriptură, zicînd: Căci dacă Dumnezeu, pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruÈ›at, ci legîndu-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziÈ›i pînă la judecată... (II Petru 2, 4). ÃŽncă È™i apostolul Iuda, în a sa sobornicească epistolă, acelaÈ™i lucru arată, zicînd: Pe îngerii care nu È™i-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaÈ™ul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanÈ›urile veÈ™nice, spre judecata zilei celei mari (Iuda 1, 6). AÈ™adar, fraÈ›ii mei, acest lucru È™tiindu-l preabine diavolii, că mare osîndă È™i grele munci îi aÈ™teaptă în ziua cea mare a Judecății de apoi, È™i, totodată, cunoscînd puterea cea fără de margini a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, ÃŽl rugau să nu-i muncească înainte de vreme. Adică să nu-i trimită mai înainte de judecata cea de apoi în gheena focului nestins, dacă îi scoate din cei doi oameni, ci să le dea voie să se ducă în turma cea de porci, care nu era departe de ei (Matei 8, 29-31). IubiÈ›i credincioÈ™i, Avînd în vedere că È™i diavolii se tem de muncile iadului, voi vorbi pe scurt despre iad È™i muncile din el. De la început vă rog să È›ineÈ›i minte că nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfînt sau dascăl al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca ÃŽnsuÈ™i Domnul È™i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede È™i a asculta despre acest mare adevăr, că nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci ÃŽnsuÈ™i Ziditorul È™i Dumnezeul nostru. Vrednice de crezare sînt È™i învățăturile sfinÈ›ilor prooroci din Legea Veche, despre chinurile cele veÈ™nice ale iadului. Dar cu mult mai mult ni se cuvine a crede în cuvintele Sfintei Evanghelii pentru că sînt rostite de ÃŽnsuÈ™i Fiul lui Dumnezeu È™i după acestea vom fi judecaÈ›i. Iată mărturiile principale ale Sfintei Scripturi despre iad È™i chinurile veÈ™nice ale lui. Mai întîi trebuie să È™tim că iadul este un loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33). ÃŽn iad se munceÈ™te È™i trupul È™i sufletul (Daniel 12, 2; Matei 5, 29). Iadul are pedeapsă veÈ™nică (Matei 25, 46; Marcu 3, 29: I Tesaloniceni 1, 10). Iadul are iezer de foc (Apocalipsa 19, 20; 20, 15). Iadul are rîu de foc (Matei 18, 8; 25, 41) Iadul are flacără veÈ™nică (Isaia 33, 14). Iadul are foc mistuitor (Evrei 10, 27). Iadul are cuptor veÈ™nic (Matei 13, 50). Iadul are gheena focului celui nestins (Matei 5, 22). Iadul are tartar, adică frig cumplit. Iadul are întuneric veÈ™nic (Matei 22, 13). Iadul are plîngerea È™i scrîșnirea dinÈ›ilor (Matei 22, 13). Iadul are deznădejde È™i este veÈ™nic cu toate muncile lui. Iadul are vierme neadormit, adică mustrarea conÈ™tiinÈ›ei, È™i foc nestins (Marcu 9, 44). Să auzim acum ce zic SfinÈ›ii È™i dumnezeieÈ™tii PărinÈ›i despre iad È™i chinurile păcătoÈ™ilor. Sfîntul Ioan Gură de Aur zice despre muncile iadului: "Nu crede, omule, că acel foc se aseamănă celui din această lume; focul din această lume consumă È™i schimbă deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormînt va arde totdeauna ceea ce a aprins È™i nu va înceta niciodată să ardă. De aceea se numeÈ™te nestins, că È™i păcătoÈ™ii care vor arde în el vor deveni nemuritori pentru chinuri" (ViaÈ›a repausaÈ›ilor noÈ™tri, BucureÈ™ti, 1890, p. 327). Sfîntul Ioan Damaschin zice: "PăcătoÈ™ii vor fi daÈ›i focului veÈ™nic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoÈ™ilor ci È™i asupra duhurilor celor netrupeÈ™ti, ale demonilor, el va fi întunecat È™i tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoÈ™i vor fi mîncaÈ›i de viermele conÈ™tiinÈ›ei lor. Viermele È™i focul ce munceÈ™te pe păcătoÈ™i în gheenă este conÈ™tiinÈ›a lor" (Teologia dogmatică, de Macarie, tom 2, p. 656-657). Sfîntul Vasile cel Mare recunoaÈ™te viermele din iad ca o realitate, iar nu o ficÈ›iune, o alegorie, o idee abstractă. Sfîntul Ioan Gură de Aur pune, de asemenea, viermele È™i amarul muncilor iadului, ca simÈ›ual, zicînd: "De la sicriu È™i de la vierme aruncă-È›i cugetarea ta la viermele ce nu moare È™i la focul ce nu se stinge; la scrîșnirea dinÈ›ilor È™i la întunericul cel mai dinafară, la suferinÈ›a unei strîmtori veÈ™nice". Sfîntul Dimitrie al Rostovului, zice: "ÃŽn gheenă va fi un foc nestins, o iarnă friguroasă, un vierme ce nu moare, o putoare nesuferită, o întristare netîlcuită, o foame grozavă, o sete nepotolită È™i o strîmtoare extremă" (Omilia a doua, despre intrarea Domnului în Ierusalim). Să auzim acum È™i pe dumnezeiescul părinte Chiril al Alexandriei, care zice despre muncile veÈ™nice ale iadului: "Mă înfricoÈ™ez de gheenă, că fără de sfîrÈ™it este. Mă înspăimîntez de tartarul cel mai dinafară, că nu are împărtășire cu lumina. Mă înfricoÈ™ez de viermele cel neadormit, că fără de sfîrÈ™it chinuieÈ™te. Mă înfricoÈ™ez de rîul cel de foc care curge înaintea scaunului înfricoÈ™atului È™i prea VeÈ™nicului Judecător, care va face sunet mare È™i cu văpaie prea iute va arde. Mă înfricoÈ™ez de negura cea fără de lumină. Mă înfricoÈ™ez de întunericul cel mai din afară È™i de legăturile cele nedezlegate, de scrîșnirea dinÈ›ilor È™i de plîngerea cea nemîngîiată...". Apoi zice: "Acolo totdeauna se aude: "Vai!" Acolo toÈ›i strigă: "Vai mie", "Vai mie" È™i nu este cine să le ajute. Suspină neîncetat È™i necurmat din adîncul inimii lor È™i nimeni nu este cine să-i audă. Plîng È™i se jelesc, dar nimeni nu este cine să se milostivească spre ei. Unde este desfătarea, unde este nălucirea averilor, unde este acolo frumuseÈ›ea femeilor mincinoase È™i nefolositoare? Unde este acolo spoirea È™i sulemenirea femeilor celor rele pe care o uneltesc spre a înÈ™ela tinerii? Unde este podoaba hainelor? Unde este dulceaÈ›a păcatului cea necurmată È™i întinată? Unde este mîndria cea fără de omenie? Unde sînt boierii, unde împăraÈ›ii, unde egumenii È™i cei ce se fălesc cu dregătoriile È™i bogățiile lor? Ei defaimă pe Dumnezeu care i-a făcut pe dînÈ™ii" (UÈ™a pocăinÈ›ei, 1812, p. 371-380). Sfîntul Clement al Romei zice despre muncile iadului: "Toate sufletele sînt nemuritoare, chiar È™i cele ale păcătoÈ™ilor. Mai bine ar fi fost acestora să nu mai fi existat, căci în prada muncilor celor fără de sfîrÈ™it, în focul care nu se stinge, nemurind niciodată, ei nu vor vedea sfîrÈ™itul chinurilor lor". Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei, zice: "Tu mă ameninÈ›i pe mine cu un foc care se consumă pentru un timp È™i se stinge curînd, căci nu cunoÈ™ti nimic de focul judecății viitoare È™i de munca cea veÈ™nică pregătită pentru necredincioÈ™i". Sfîntul Iustin Martirul, vorbind de muncile iadului, zice: "Satana cu toată armata lui È™i cu toÈ›i cei ce au urmat exemplul său, vor fi trimiÈ™i în focul cel nestins È™i acolo veÈ™nic vor suferi". Sfîntul Chiril al Ierusalimului zice: "Dacă cineva este păcătos, el primeÈ™te un trup veÈ™nic destinat a suferi chinurile păcatului È™i va arde veÈ™nic în foc, fără a se distruge sau a se mistui vreodată". Sfîntul Vasile cel Mare, arătînd că muncile iadului sînt veÈ™nice, zice: "Domnul afirmă că aceÈ™tia vor merge în munca cea veÈ™nică" (Matei 25, 46). ÃŽn alt loc trimite pe cei păcătoÈ™i în focul cel veÈ™nic care este gătit diavolului È™i îngerilor lui (Matei 25, 41). După cum ne spune Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu, nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci "diavolului È™i îngerilor lui", pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind "să fie asemenea Celui Preaînalt". Iadul este o temniță de chin veÈ™nic pentru ei, întrucît îngerii căzuÈ›i nu mai au iertare È™i pocăință, căci au păcătuit în È™tiință È™i voință liberă, nu ca oamenii care cad din slăbiciune È™i neÈ™tiință. De aceea numai oamenii au pocăință È™i iertare, iar diavolii niciodată. Atunci de ce se pedepsesc sufletele oamenilor păcătoÈ™i în muncile iadului, în temniÈ›a diavolilor È™i la un loc cu ei, dacă iadul este numai pentru ei? Pentru că oamenii ascultă mai mult de îndemnurile diavolilor spre păcat, decît de poruncile lui Dumnezeu spre mîntuire. Și dacă nu se pocăiesc din viață de bună voie, prin spovedanie È™i lacrimi de căință È™i dacă nu părăsesc păcatele pînă la moarte datorate necredinÈ›ei, nepăsării, mîndriei È™i altor patimi care îi È›in legaÈ›i, atunci sufletele păcătoÈ™ilor sînt aruncate în chinurile iadului, la un loc cu diavolii pe care i-au ascultat. Dar oare È™i sufletele oamenilor nepocăiÈ›i rămîn veÈ™nic în iad cu diavolii? Oare păcătoÈ™ii din chinurile iadului nu mai au nici o salvare? Ce ne învață despre aceasta Sfînta Biserică? Cei care au murit în păcate grele împotriva Sfîntului Duh, cum sînt necredincioÈ™ii, care pînă la moarte declară că nu cred în Dumnezeu, cei care refuză la sfîrÈ™itul vieÈ›ii spovedania È™i Sfînta ÃŽmpărtășanie, cei care se leapădă de dreapta credință È™i mor în secte, vrăjitorii, cei care se sinucid È™i nu au nădejde în mila lui Dumnezeu, toÈ›i aceÈ™tia nu mai au nici o iertare după moarte È™i Biserica nu se roagă pentru ei niciodată, iar sufletele lor se chinuiesc veÈ™nic în iad cu diavolii. La fel zac în chinuri È™i sufletele celor ce au făcut păcate de moarte È™i strigătoare la cer, pînă în ceasul morÈ›ii, precum: înjurături de cele sfinte, tot felul de desfrînări, ucideri de copii (avorturi), cei stăpîniÈ›i de mîndrie, de ură care mor neiertaÈ›i unii cu alÈ›ii, zgîrciÈ›ii, beÈ›ivii È™i toÈ›i cei robiÈ›i de patimi care mor nespovediÈ›i pînă în ceasul morÈ›ii. Pentru aceÈ™tia Biserica se roagă, dacă nu s-au lepădat de credință, însă sufletele lor numai se uÈ™urează de chinuri, dar nu se scot cu totul la lumină, fiind nepocăiÈ›i È™i nedezlegaÈ›i de păcate pe pămînt. A treia categorie de suflete ce se chinuiesc în iad este a celor ce au crezut în Dumnezeu, dar s-au spovedit È™i căit de păcat numai la moarte È™i n-au mai avut timp a-È™i face canonul pentru ele pe pămînt. AceÈ™tia suferă chinuri mai uÈ™oare în iad È™i toÈ›i sînt izbăviÈ›i de osîndă prin slujbele Bisericii È™i milosteniile făcute în numele lor. Trebuie să mai È™tim că sînt multe locuri È™i feluri de chinuri în iad, după măsura păcatelor fiecăruia È™i după urmările È™i sminteala pe care le-au pricinuit altora. Altfel È™i în alt loc se chinuiesc apostaÈ›ii, adică lepădaÈ›ii de credință È™i necredincioÈ™ii È™i altfel se chinuiesc ucigaÈ™ii, desfrînaÈ›ii È™i urîtorii de oameni. Iar altfel se chinuiesc vrăjitorii È™i mincinoÈ™ii È™i în alt fel È™i loc se chinuiesc cei zgîrciÈ›i È™i nemilostivi, căci precum în ÃŽmpărăția lui Dumnezeu "multe locaÈ™uri sînt", după măsura faptelor fiecăruia, tot aÈ™a È™i în iad multe locuri È™i feluri de chinuri sînt după măsura păcatelor omeneÈ™ti. Nu este om în trup care să poată vedea chinurile iadului È™i să nu moară de frică È™i durere. Că dacă È™i diavolii fug de iad È™i stau pe pămînt sau în văzduh pînă la ziua cea mare a judecății de apoi, cuprinÈ™i de groaza chinurilor din iad, cum aÈ›i auzit în Evanghelia de azi, apoi cum să nu ne temem È™i să nu fugim noi păcătoÈ™ii de muncile iadului? Cum să nu ne pocăim aici, în trup, È™i să nu ne plîngem păcatele prin spovedanie È™i fapte bune, acum cînd mai avem puÈ›ină vreme, È™tiind că fără pocăință nu este mîntuire È™i că dincolo nimeni nu mai poate face nimic? Cum să nu purtăm grijă de morÈ›ii noÈ™tri care au murit nepregătiÈ›i, È™tiind că în iad nu mai este pocăință È™i că ei aÈ™teaptă în foc rugăciunile, slujbele È™i milostenia noastră? Deci să ne pocăim cît mai curînd, că nu È™tim ceasul plecării noastre din trup. Să ne mărturisim păcatele cu mare căință È™i cu lacrimi la duhovnici iscusiÈ›i, ca să luăm dezlegare È™i să facem pe pămînt canon pentru păcatele noastre, È™tiind că în curînd ne cheamă Hristos din trup È™i nu È™tim dacă ne va mai pomeni cineva după moarte. Căci acum cît este Sfînta Liturghie pe pămînt, cît mai sînt duhovnici iscusiÈ›i È™i mai avem puÈ›ine zile cu uÈ™urință ne putem pocăi. Iar dacă vom muri în păcatele noastre, în nepăsare, în necredință, în răutate, în mîndrie, în desfrîu, cine ne va scoate din focul iadului, din mîinile diavolului care stă gata să ne ucidă? Să ne temem de Dumnezeu, fraÈ›ii mei, să ne temem de judecată È™i de orice păcat. Să alungăm pe diavoli dintre noi È™i păcatele din inimile noastre, prin pocăință adevărată È™i viață curată, prin spovedanie, rugăciune, ascultare È™i iubire în Hristos. Să ne îndreptăm acum cît mai sîntem în trup, că după moarte È™i mai ales după Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic. Cu aceste îndrumări creÈ™tineÈ™ti, să-L rugăm pe Mîntuitorul Hristos să alunge duÈ™mănia dintre oameni, necredinÈ›a È™i dezbinarea din lume È™i tot păcatul din inimile noastre, ca să avem cu toÈ›i parte de rai È™i de Cereasca ÃŽmpărăție împreună cu îngerii È™i cu toÈ›i sfinÈ›ii. Amin.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati