agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-15 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Nicole Chinez Taina vieÈ›ii duhovniceÈ™ti Părintele Rafail Noica este cunoscut credincioÈ™ilor prin cartea "Celălalt Noica", rod al pelerinajului pe care l-a făcut în anul 1993 în România împreună părintele Symeon, pe atunci monahi în mănăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" din Essex (Anglia). De câțiva ani părintele s-a stabilit în România È™i trăieÈ™te ca sihastru în MunÈ›ii Apuseni. Cu ocazia serilor duhovniceÈ™ti din acest an, organizate de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia în timpul Postului Mare, în data de 25 aprilie 2002 părintele a susÈ›inut conferinÈ›a cu tema "Postul È™i iertarea, destin È™i vocaÈ›ie în ortodoxie". Prezentăm în continuare răspunsurile părintelui la întrebările care au fost puse cu această ocazie. Ce este viaÈ›a duhovnicească? Părintele Rafail: Astăzi se confundă cu o revenire la o moralitate, cu o moralitate neinspirantă È™i insipidă. Nu! Moralitatea este numai un prim pas de întoarcere, un prim pas primitiv de întoarcere la viaÈ›a duhovnicească. Când citiÈ›i Noul Testament vedeÈ›i de câte ori apostolii vorbesc de noua viață în Hristos. Este întradevăr o viață în Duh. ViaÈ›a duhovnicească este a trece de la viaÈ›a noastră primitivă, biologică, pentru care nu am nici un cuvânt de prihană [...] ViaÈ›a în Duh înseamnă a pătrunde în legile, dacă le putem numi legi, ale vieÈ›ii dumnezeieÈ™ti, care viață nu cunoaÈ™te stricăciune, nici micÈ™orare, nici suferință – suferinÈ›a este un mers spre moarte, este o pierdere – deci viaÈ›a duhovnicească nu cunoaÈ™te pierdere È™i a intra înainte de moartea noastră biologică, a intra în aceste elemente ale vieÈ›i veÈ™nice, este viaÈ›a duhovnicească. Să luăm dragostea. Uite, vă dau un exemplu: de câte ori au venit la mine oameni zdobiÈ›i de viaÈ›a aceasta, cu încurcături inexplicabile, cu probleme de nerezolvat È™i în neputinÈ›a mea, aÈ™a cum ne-a spus părintele nostru duhovnicesc (n.n. Este vorba de părintele Sofronie. Nascut în 1896 la Moscova, părintele a manifestat de timpuriu o reală vocaÈ›ie de artist plastic, absolvind Școala NaÈ›ională de Arte Frumoase din Moscova. ÃŽn 1925 pleacă la Muntele Athos È™i intră ca monah în mănăstirea Sfântul Pantelimon. Aici cunoaÈ™te pe Cuviosul Siluan căruia îi devine ucenicul È™i moÈ™tenitorul spiritual. ÃŽn 1959 întemeiaza la Maldon în Essex prima comunitate monahală ortodoxă britanică: Mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul, al cărui stareÈ› ramâne pâna la moarte È™i unde în 1988 a fost sfinÈ›ită prima biserică închinată Cuviosului Siluan) dacă au venit la mine i-am primit, aÈ™a cum i-au primitÈ™i È™i fraÈ›ii mei din mănăstire È™i dacă i-am ascultat È™i dacă am avut atât de puÈ›ină dragoste să-i ascultăm fără să judecăm, de multe ori aÈ™a de puÈ›ină dragoste a lucrat aÈ™a o înviere în viaÈ›a acestor oameni că uneori am rămas pur È™i simplu nu uimiÈ›i, trăzniÈ›i! de unde până unde! Deci, ce vreau să zic: dragostea în cele mai mici manifestări nu este o chestie psihologică, nici măcar morală; este legea vieÈ›ii, È™i legea vieÈ›ii aduce înviere. ViaÈ›a duhovnicească este lucrul despre care se vorbeÈ™te în teologia noastră cu terminologie eretică: mistică. Pentru noi, în ortodoxie, mistică nu există!Ce se numeÈ™te mistică, aia îi viață duhovnicească, fiindcă este a Duhului, pentru că Duhul nu se poate exprima în termenii logicii formale, nici în materialitate, e tainică fiindcă face minuni, face lucruri la care nu ne aÈ™teptăm. Chiar È™i asta: împărtășeÈ™tipuÈ›ină dragoste unui aproape È™i te minunezi de unde până unde, că învie toată viaÈ›a lui È™i de multe ori È™i alÈ›ii împrejurul lui. Deci, în câteva cuvinte, asta este viaÈ›a duhovnicească È™i tare m-aÈ™ bucura ca acest cuvânt "mistică" aproape să nu nu se mai audă fiindcă vine dintr-o erezie care nu a È™tiut raÈ›iional unde să plaseze niÈ™te fenomene pe care nu le putea nega È™i atunci a inventat un sertar pe care l-a intitulat mistică È™i tot ce nu înÈ›elegi bagi acolo È™i zici: "ăsta-i mistic, ăsta nu-i mistic". Nu! Noi n-avem nevoie de termenul acesta decât dacă există se întrebuinÈ›ează È™i ăsta. Pentru noi este ViaÈ›a duhovnicească, adică viaÈ›a prin care acum începem să lucrăm pocăinÈ›a noastră, începem să vedem mai limpede azi, începem să înÈ›elegem cuvântul din Scriptură mai bine decât ieri, mâine înÈ›eleg mai multe lucruri, fac un lucru care prin a-l face îmi deschide ochii dacă este drept lucrul pe care l-am făcut È™i experienÈ›a fizică pe care o am poate că îmi deschide niÈ™te orizonturi la care nu mă aÈ™teptam [...] Fiindcă ce este pocăinÈ›a? Iarăși un lucru care nu se înÈ›elege drept astăzi. PocăinÈ›a nu este numai o părere de rău È™i o miorlăială pentru niÈ™te răutăți pe care le-am făcut, pocăinÈ›a este, cum am zis, dinamica către viaÈ›a veÈ™nică. Părintele nostru duhovnicesc, È™i dacă vă uitaÈ›i, în armonie cu taotă Filocalia, spune că este începutul autenticei contemplări. Ce se întâmplă în pocăință? UitaÈ›i câți oameni dimprejurul nostru, dar È™i noi ieri alaltăieri suntem inconÈ™tienÈ›i de păcate – trăim păcatul È™i nu È™tim că este păcat. De câte ori n-am auzit: "O! părinte, nu È™tiam că ăsta-i un păcat!" sau eu cândva aceasta n-am È™tiut că-i păcat decât văzând într-o rugăciune sau în întrebările acelea din Molitfelnic. Deci conÈ™tientizarea păcatului. Dar în această conÈ™tientizare nu este numai lucrul acesta faptic. De câte ori ai încercat să convingi pe cineva că ăsta nu-i un lucru bun, un păcat È™i nu te-a crezut? Și ce se întâmplă când începe să te creadă? Ce se întâmplă când eu conÈ™tientizez că un lucru a fost păcat? ÃŽncep să văd întunericul în care sunt. Și ce-mi arată acest întuneric? Decât că e prezentă o lumină pe undeva în viaÈ›a mea. Deci conÈ™tientizarea păcatului, în două cuvinte este – v-o spun din partea filocalicilor È™i-a părintelui meu duhovnic – este lumina necreată, este Dumnezeu ÃŽnsuÈ™i Care-mi luminează conÈ™tiinÈ›a. Acum risc deznădejdea, dar acum nu-i momentul să deznădăjduiesc că sunt mai rău decât ieri, ba sunt mai bine, sunt tot păcătosul de ieri, dar încep să fiu conÈ™tient. Văzând acuma răul È™i întunericul păcatului meu pot să deznădăjduiesc, dar eu sunt mai preÈ›ios în ochii lui Dumnezeu decât atunci când eram acelaÈ™i păcătos dar habar n-aveam. De ce? Fiindcă Dumnezeu găseÈ™te în mine pe cineva cu care poate să înceapă a vorbi È™i zicea părintele Sofronie: ViaÈ›a pocăinÈ›ei nu este altceva decât întoarcerea omului de către întunericul pe care astăzi lumina lui Dumnezeu mi-l descoperă, către acea lumină. Contemplarea luminii necreate, a lui Dumnezeu ÃŽnsuÈ™i, nu este aÈ™a un fenomen cum ni-l închipuim noi. Este un lucru care este într-un firesc al dezvoltării omului, al devenirii omului întru ființă, un firesc, când omul a devenit o minte de Dumnezeu văzătoare fiindcă printr-o ascultare a graiului tainic al lui Dumenzeu îmi dezvăluie întunericul, încep să văd ceva în viaÈ›a mea – dă-ne Doamne È™i auzine ca rugăciune! – încep să văd însăși lumina. Părintele nostru Sfronie zicea: de-abia atunci o să-È›i dai seama că asta este acea lumină care în zilele deznădejdilor mele mă lumina ca să-mi văd întunericul, ca să încep călătoria mea dintru întuneric întru lumină. Asta este ce numesc viață duhovnicească. AÈ›i vorbit mult despre dragostea cea adevărată, că este iertare, este postire, este jertfire, cum explicaÈ›i degradarea iubirii în iubire pătimașă? Părintele Rafail:Tot omul caută adevărul, caută viaÈ›a de unde vine È™i unde este destinat să meargă. ÃŽndrăznesc să mai aduc aici un alt cuvânt al părintelui meu duhovnic nici un om nu vrea să păcătuiească. M-au uimit atunci fiindcă eu È™tiu că toÈ›i vrem să păcătuim, dar îi interzis. Nu-i adevărat! Omul nu caută păcatul. Păcatul în general este o deformare, n-are ființă în sine, nu există fiindcă Dumnezeu nu l-a făcut È™i ce n-a făcut Dumnezeu nu există. Ce este păcatul – este o deformare, È™i vă dau ca pildă lucrul acesta ce mi s-a lămurit într-o zi: mă gândeam ce este murdăria. Să luăm bălegarul. ÃŽn grajd este bălegarul. Rău nu face, dar când va trebui să-l cureÈ›i, să-l scoÈ›i de acolo. Pe câmpul meu unde o să semăn grâu este aur, dar pe covorul meu în salon nu mersi, acolo îmi este murdărie.Murdăria nu e ce este, ci unde este. La fel È™i cu păcatul, dragoste este nu ce este dragoste. Duimnezeu este dragoste È™i zicea un părinte, Dionisie de la Muntele Athos – un bătrân român îmbunătățit care mai trăieÈ™te, de trei ori am vizitat astă vară Muntele Athos, de trei ori a zis la mai mulÈ›i în mai multe contexte – acest cuvânt: fraÈ›ilor păziÈ›i dragostea că dragostea este de la Dumnezeu. BineînÈ›eles că este de la Dumnezeu pentru că este Dumnezeu. Deci omul chipul È™i asemămarea lui Dumnezeu ce va fi dacă nu dragoste, È™i dacă dragostea în om piere, dragoste va căuta, È™i dacă nu va găsi în Duh È™i Adevăr, ca să reluăm cuvântul Mântuitorului, în deznădejdea È™i întunericul lui, o va găsi într-un fel strâmt È™i tot va trebui să aibă o dragoste. Dacă nu există dragoste dumnezeiască în om va curvi, dar i se va părea lui într-o măsură că asta-i dragoste, se va dezamăgi, poate își va reveni ca fiul risipitor È™i se va întoarce È™i va căuta adevărul, dar poate că nu – Doamne fereÈ™te. Omul nu poate fără dragoste pentru că nu poate fără tot ce este cuvânt de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă porunci care, cum zice apostolul, ne sunt grele, îngreuitoare. Dumnezeu când ne porunceÈ™te ne arată ceea ce suntem noi ori că suntem È™i nu conÈ™tientizăm, ori că trebuie să devenim. Ori, degradarea dragostei aÈ™a este. ÃŽn întunericul păcatului omul nu È™tie , dar tânjeÈ™te, însetează după ceea ce este adevărul È™i neÈ™tiind caută aiurea. Cât de departe trebuie să meargă ascultarea celui din lume față de duhovnicul său? Părintele Rafail: Ascultarea nu este o disciplină. ÃŽn dreapta slăvire, în ortodoxie, ascultarea este o taină. IertaÈ›i-mă fraÈ›i teologi, noi nu reducem Biserica noastră la È™apte Taine. Sunt nenumărate Taine chiar dacă È™apte, ba opt ar trebui să numim taine de căpătâi. Care-i a opta? Dacă Nunta-i o Taină, apoi călugăria nu-i È™i asta o Taină? Da, Bun! Hai să zicem È™apte Taine de căpătâi, dar multe sunt Tainele Bisericii. Oriunde este vorba de viață duhovnicească este vorba de viaÈ›a tainică, o numim mistică. Ascultarea este acea taină în care omul caută voia lui Dumnezeu pentru el însuÈ™i, în care omul poate afla È™i poate rămâne în proniile lui Dumnezeu. Și asta se face prin duhovnic. Nu există o mântuire a monahului È™i o mântuire a mireanului, că altfel ar fi dat Hristos alte porunci È™i altă Evanghelie pentru monahi È™i pentru mireni, pentru femei È™i pentru bărbaÈ›i È™i aÈ™a mai departe, pentru chinezi È™i pentrun români. O Evanghelie È™i aceleaÈ™i porunci, Evanghelie, adică buna vestire a învierii din morÈ›i È™i aceleaÈ™i porunci pentru lumea întreagă. Deci È™i mireanul, acelaÈ™i om ca Adam, ca È™i Eva, ca È™i mine monahul, avem nevoie de aceeaÈ™i înÈ›elegere a voii lui Dumnezeu. Ascultarea este acea înÈ›elegere a voii lui Dumnezeu în care trebuie să intri. Ce gândeÈ™te Dumnezeu? Cine sunt eu? Uite un mirean de la BucureÈ™ti zicea: aÈ™ vrea să È™tiu cine sunt eu È™i ce vrea Dumnezeu cu mine. Asta-i întrebarea de căpătâi È™i pe linia aceasta este ascultarea. Domnul, Făcătorul meu, trebuie să-mi spună cine sunt È™i ce vrea cu mine, adică ce rol am de jucat în această istorie, să-mi găsesc fiinÈ›a cea adevărată, mântuirea mea. Deci, ascultarea de duhovnic, dacă o înÈ›elegeÈ›i drept, nu este vorba de orizontalism între tine È™i duhovnic. Este vorba de căutarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic È™i asta-i înÈ›elegerea dreaptă È™i taina aceasta se săvârÈ™eÈ™te în felul ăsta:tu ca ucenic, ca cel care te duci la duhovnic, fie să te spovedeÈ™ti, fie să ceri sfat, cere întâi Domnului în taina inimii tale; de câte ori te vezi păcătos spune Domnului: uite Doamne că sunt păcătos, iartă-mă, vindecă-mă. Când te duci la duhovnic cere-I ca prin preoÈ›ia duhovnicului, prin lucrarea tainică pe care a lăsat-o Biserica (n.n. Taina Spovedaniei), să È›i se ierte păcatele È™i nădăjduiesc că de vei face astfel È™i È™tiu că de vei face în Duh È™i adevăr, cât de puÈ›in de la fiecare spovedanie, o să ieÈ™i mai mult sau mai puÈ›in zburând. Acest zbor nu este doar o stare psihologică – te simÈ›i psihologic uÈ™urat – întradevăr se întâmplă în Duh o uÈ™urare de care dă Doamne să ai parte acum È™i în veci. Dacă te duci pentru un sfat, întâi lui Dumnezeu să-i ceri îndrumare: Doamne!să fac asta sau să fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu! Când simÈ›i oarecum în rugăciune, în viaÈ›a ta , că vine momentul, du-te la duhovnic cu gândul la Dumnezeu cu atenÈ›ia către Dumenzeu È™i atunci spune-i duhovnicului problema ta È™i pândeÈ™te de la el primul cuvânt. ÃŽl citesc pe sfântul Serafim, ba citesc colecÈ›ia Filocalică acel prim cuvănt. Dumnezeu atotputernic e blând, e acea adiere de glas subÈ›ire pe care a auzit-o proorocul Ilie È™i de care s-a impresionat mai mult decât cutremurul, decât uraganul, decât focul, adierea de glas subÈ›ire care e mai rapidă decât toÈ›i dracii dacă lucrăm prin ascultare. Nu întreba pe duhovnic mai departe, primeÈ™te acel prim cuvânt, e cuvântul tău, duhovnicul nu È›i-l poate explica, este dialogul tău intim cu Dumnezeu. Dacă aÈ™a l-ai cerut de la Dumnezeu, dacă în felul ăsta îl vei primi de la duhovnic, de ce să nu cârteÈ™ti, de ce să nu te împotriveÈ™ti? Fiindcă riÈ™ti să lepezi cuvântul lui Dumnezeu. ba chiar în momentul când îi spui părinte explică-mi mai bine, ai rupt firul cu Dumenzeu, ai închis telefonul È™i acuma vorbeÈ™ti cu aparatul de plastic, dacă-i vorba de telefon, acuma vorbeÈ™ti cu duhovnicul ca om. Asta să nu faci! PrimeÈ™te cuvântul cu credință, cere blagoslovenie È™i tu vei înÈ›elege acel cuvânt făcându-l. Unul din chipurile ascultării sunt cei zece leproÈ™i. Hristos le-a spus un cuvânt foarte indiferent. Cei zece leproÈ™i au strigat: Măntuitorule , miluieÈ™te-ne È™i pe noi. Și le-a zis: duceÈ›i-vă È™i vă arătaÈ›i preotului. Păi, n-avea nici un sens cuvântul acesta, fiindcă ce poate să-mi facă mie preotul, în primul rând. ÃŽn al doilea rând Moise a rânduit că dacă te-ai curățit de lepră sau È›i se pare, du-te la preot È™i el te va cerceta È™i dacă te va găsi curățit te va înscrie din nou în societate. Dar ei erau încă leproÈ™i. Ce-au făcut? s-au întors È™i au făcut ascultare, fără să judece, fără să cârtească. De ce s-au vindecat? Era puterea dumnezeiască care era conÈ›inută în acea poruncă pe care ei, făcând ascultare È™i-au însuÈ™it-o. Aia i-a înviat din morÈ›i, aia i-a curățit, aia trebuie să căutaÈ›i voi ucenicii, iar voi duhovnicii trebuie să învățăm lucrul ăsta, să cerem de la Dumnezeu cuvânt, să nu răspundem din mintea noastră. Zicea Sfântul Serafim, când răspundeam din mintea mea erau greÈ™eli È™i Sfântul Siluan zice: greÈ™elile pot fi mici, dar pot fi mari. dcei noi, duhovnicii, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ca Dumnezeu în inima noastră să pună cuvânt È™i trebuie să ne nevoim , să desluÈ™im acel cuvânt. Dar nădăjduim că până vom ajunge È™i noi să desluÈ™im acel prim cuvânt, dacă voi ca ucenici, veniÈ›i la duhovnici cu credință, credinÈ›a voastră va face din noi prooroci. Dacă tu vii cu inima aÈ™a, cu deschidere la dumnezeu, tu vei face din duhovnicul tău un prooroc de fiecare dată când vei veni în această ascultare la duhovnicul tău. Multe s-ar putea zice, cer Domnului să le zică în inima voastră, fraÈ›i duhovnici È™i cei care că duhovniciÈ›i. Dacă am o problemă, spuneÈ›i-mi, vă rog, la cine să merg, la un preot sau la un psiholog? Părintele Rafail: Eu aÈ™ zice: bineînÈ›eles că ar trebui la un preot. Dar observ cu multă, multă durere un lucru în lumea noastră: se întâmplă din ce în ce mai des că noi preoÈ›ii nu găsim felul ortodox de a primi pe om, de a-l asculta, de a-l înÈ›elege, de a-l învia. Acum vă zic ca unul care vine din Apus unde Biserica de 1000 de ani n-a mai fost È™i unde spiritualitatea apuseană a falimentat total, veacul al XX-lea i-a manifestat falimentul care era în ea demult. Acum cei luminaÈ›i ai Apusului caută din ce în ce mai mult către ortodoxie, acea ortodoxie care prost e înÈ›eleasă pe aceste meleaguri de baÈ™tină ale ortodoxiei È™i riscăm să fim acum în poziÈ›ia evreilor care ei înÈ™iÈ™i au pierdut tradiÈ›ia dată neamului lor.V-o spun tocmai ca să nu se întâmple lucrul ăsta, ca să cer Domnului ca nu numai apuseni să găsească adevărul dar ca È™i voi să vă îmbogățiÈ›i în bogăția care este moÈ™tenirea noastră. Deci în Apus, unde Biserica nu mai este, am impresia că È™tiinÈ›a asta a psihologiei este È™i ea un fel de milă a lui Dumnezeu într-o lume în care Dumnezeu nu mai există È™i există o para-Biserică, o para-preoÈ›ie ca să-i zicem aÈ™a – nu vreau să-i zic pseudo, deÈ™i ar trebui probabil. Ce este psihologul? Este un om la care te poÈ›i duce È™i la care poÈ›i descărca toate È™i poÈ›i spune toate È™i È™tii că n-o să fi judecat È™i din motive profesionale acela, în principiu, îți È›ine taina spovedaniei.PărinÈ›i, preoÈ›i! Asta este prerogativa noastră! Noi trebuie să putem nu numai să înlocuim pe psiholog, dar È™i să depășim peste orice aÈ™teptare ceea ce poate face psihologul pentru clientul lui. De ce? Fiindcă avem Taina, avem pe Dumnezeu pe care-L putem împărtăși. Vă spun acest lucru ca să intrăm un pic în Taina lui Dumnezeu È™i nu È™tiu până unde va merge! Am văzut înviere în masă, am văzut zeci de familii care au înviat din morÈ›i în Apus È™i aici la fel! Deci aÈ™ zice bineînÈ›eles că la preot, dar iertaÈ›i-mă fraÈ›i preoÈ›i, arhierei, trebuie să ne spovedim È™i adevărul ăsta este: suntem în aÈ™a hal că nu ne mai È™tim vocaÈ›ia È™i atunci poporul debusolat merge unde poate È™i la cine poate. Vă spun È™i lucrul ăsta: psihologia, care din câte È™tiu eu a început cu domnul Freud È™i a continuat cu domnul Jung, a făcut multe rele pentru om. Dar iarăși dacă vă uitaÈ›i dintr-un punct de vedere istoric până È™i acolo omul se caută, își caută adevărata sa ființă È™i vă spun sunt mulÈ›i psihologi care găsesc È™i descoperă niÈ™te adevăruri, dar dacă vă uitaÈ›i bine adevărurile erau cunoscute cândva în Biserică È™i nu le mai trăim È™i spre ruÈ™inea noastră nu le mai aplicăm. Zic de ruÈ™inea asta, È™tiÈ›i eu consider că noi toÈ›i suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta, viaÈ›a mea este viaÈ›a ta, împărtășim aceeaÈ™i soartă È™i aÈ™ dori să vă chem pe toÈ›i ca un singur om, să ne înnoim în Duh. Nu zic asta ca voi mirenilor să judecaÈ›i pe preoÈ›i, zic ca voi mirenilor să vă rugaÈ›i pentru noi ca Dumnezeu să ne lumineze ca să vă putem lumina, zic asta pentru fraÈ›ii mei preoÈ›i ca să È™tim că suntem într-o decădere cumplită È™i ca să luăm pildă È™i de la dreapta È™i de la stânga È™i de la părinÈ›i È™i prin psihologie È™i să ne învățăm È™i din lumea dreptății È™i din lumea păcatului, din toate mărturiile, să înÈ›elegem cu ajutorul lui Dumenzeu È™i să ne întoarcem cum zice în Apocalipsă unei Biserici: întoarce-te la cele dintâi până nu-È›i voi lua lumina din mijlocul tău. AÈ›i spus odată: toate lucrurile se leagă È™i se dezleagă în Duh, explicaÈ›i-ne, vă rog? Părintele Rafail: Da, am spus È™i în felul ăsta. Tot ce face omul începe în nevăzut, adică în taina inimii tale, când È›i-ai pus în inimă asta Dumnezeu a văzut È™i dacă te-ai hotărât pentru acest asta este foarte probabil ca acel lucru o să înceapă să se înfăptuiască cândva în viaÈ›a ta. UitaÈ›i, vă dau o pildă: un monah mi-a spus într-o zi: mă certasem cu un alt monah dintr-o altă mănăstire È™i m-am căit după aceea È™i am vrut să-mi cer iertare, dar nu mai voia să È™tie de mine aÈ™a era de rănit È™i mi-am zis ce să fac, mâine-poimâine trebuie să plec, eu vreau să mă apropriu de Sfânta ÃŽmpărtășanie, ce să fac, am rănit pe fratele meu, cum o să pot să mă apropriu de ÃŽmpărtășanie, cum să continui viaÈ›a pocăinÈ›ei mele că nu mă mai primeÈ™te; eu vreau să-i cer iertare È™i el nu vrea să audă nimic. Și zice: mi-am amintit de un cuvânt din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Monahul acesta-i grec È™i în greacă – îmi pare rău că în traducerea noastră nu reiese aÈ™a – la pomeniri, după sfinÈ›irea Tainelor când spune "pomeneÈ™te Doamne pe cei care ai învrednicit să împărățească pe pământ" spune aÈ™a: "glăsuieÈ™te în inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tău". Monahul È™i-a adus aminte de acest glăsuieÈ™te È™i a zis: Doamne! glăsuieÈ™te în inima lui pentru pocăinÈ›a mea, spune-i că mă căiesc pentru ce am făcut, că-i cer iertare È™i că eu îl iert. Și mi-a spus: data următoare când l-am văzut parcă nu fusese niciodată nor pe cer, totul dispăruse È™i împăcarea lor era deja făcută. Când am auzit cuvântul ăsta, am sfătuit multe persoane în această direcÈ›ie È™i aproape de fiecare dată s-au întâmplat minuni dintr-astea. O monahie care era nouă într-o mănăstire È™i spunea "Părinte! mi-e frică de toată lumea", era foarte sensibilă È™i rănită mai ales de monahia cutare care era un pic mai aÈ™a, în vârstă È™i mai autoritară. Zice: când intru în bucătărie m-apucă groaza, nu È™tiu ce să fac. I-am spus să se roage: "Doamne spune în inima ei să-mi spună un cuvânt bun sau spune-i ceva bun despre mine". ÃŽntr-o zi vine fugind către mine: "Părinte! Părinte! È™tiÈ›i ce s-a întâmplat? A venit maica cutare È™i m-a apucat groaza È™i am zis Doamne spune-i că o iubesc!" È™i zice: "nu È™tiu părinte, coincidență, s-a uitat frumos la mine È™i mi-a zis ceva frumos". Ultima oară când am văzut-o, acum un an era aceeaÈ™i față luminată aÈ™a cum se luminase atunci, acum vreo zece ani È™i era împăcată cu toată lumea È™i cred că au continuat aceste coincidenÈ›e. Deci se leagă È™i se dezleagă în Duh, în taina inimii È™i profit de întrebare să spun È™i lucrul ăsta: trebuie să ne nevoim în ceva ce strămoÈ™ii noÈ™tri cred că făceau fireÈ™te. Cred că strămoÈ™ii noÈ™tri, care erau cât de cât apropiaÈ›i de Dumnezeu, în mod firesc pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi o primejdie: Doamne! È™i zici ceva lui Dumnezeu. Vezi un păcat în tine: Doamne! uite ce-i în mine, nu mă lăsa aÈ™a! Vezi pe cineva care te supără È™i nu te poÈ›i împăca cu el: Doamne! spune ceva în inima mea pentru aproapele meu! È™.a. m. d. ChemaÈ›i-L pe Dumnezeu. Zicem că Iisus Mântuitorul este singurul Mijlocitor între Dumnezeu È™i om. ÃŽndrăznesc să spun că lui Dumnezeu îi place să mijlocească între om È™i om. ChemaÈ›i-L pe Dumnezeu mijlocitor între tine È™i vrăjmaÈ™ul tău, între tine È™i cei cu care te-ai certat È™i să vezi cum spuneam către cineva acum câtăva vreme: Dumnezeu nu există. Nu! Dar se preface bine! Fă È™i tu ca È™i cum ai crede È™i să vezi cum È™i Dumnezeu se face ca È™i cum există! Și provocăm coincidenÈ›e dintr-acelea. ÃŽn esență profit ca să zic: să învățăm frăților să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-i cerem sfatul lui Dumnezeu, să mulÈ›umim lui Dumenzeu când ne-a dat ceva ce i-am cerut, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce înseamnă asta È™i toate nedumeririle noastre. ÃŽntâi "Doamne!" să fie în inimile noastre È™i după aceea tot restul. Dacă vrei să-l vezi pe duhovnicul tău È™i este la 100 de metri de tine trebuie să faci 100 de metri È™i poate altceva l-a înhățat sau trebuie să iei telefonul È™i să faci un număr. Pentru Dumnezeu nimic din toate astea, acum poÈ›i să zici "Doamne!" È™i ai contactat "satelitul Doamne" È™i să vezi cum se preface acest Dumnezeu că există. Părinte Rafail, aÈ›i spus că pe meleagurile noastre ortodoxia este puÈ›in înÈ›eleasă È™i trăită, am dori să ne conÈ™tientizaÈ›i mai mult asupra acestui lucru? Părintele Rafail: Mă bucur de întrebarea asta. Ce mi s-a întâmplat mie s-a întâmplat multora în Apus când ne-au lipsit cele ce luam de bună, am început să căutăm, căutând am găsit mai mult decât ne-am aÈ™teptat. ÃŽn cazul meu, când vă spun că am trăit ortodoxia ca fiind însăși firea omului a fost acel mult ami mult decât mă aÈ™teptam. ÃŽntrebam pe Dumnezeu în taina inimii: Doamne! da de ce ar fi ortodoxia mai adevărată sau mai înÈ›eleaptă sau mai adâncă sau mai nu È™tiu ce decât protestantismul care-l descoperisem eu aÈ™a cum mi se părea. Mi-a arătat Dumnezeu că nu era mai înÈ›eleaptă, mai adevărată, era firea omului. De-aia este mai decât ori È™i ce. Orice religie, orice rătăcire, orice ideal este un om care se caută È™i ortodoxia este aia ce caută omul. Pe meleagurile noastre se întâmplă ce se întâmpla cu evreii din Vechiul Legământ. ConÈ™tientizaÈ›i de descoperirea dumnezeiască că ei sunt poporul ales, bineînÈ›eles că păcatul È™i-a tras spuza pe turta lui È™i atuncea au început să se mândrească. Care este primul cuvânt de propovăduire al glasului Cuvântului lui Dumnezeu, adică Ioan Botezătorul ? – Troparul zice că e glasul Cuvântului, glasul cel din pustie – "È™i să nu vă ziceÈ›i vouă că sunteÈ›i sămânÈ›a lui Avraam că zic vouă că din pietrle acestea Dumnezeu poate să ridice fii lui Avraam". Echivalentul acestor cuvinte este valabil pentru toată ortodoxia în baÈ™tina ei astăzi, la noi, la ruÈ™i, la greci am văzut aceleaÈ™i lucruri. Paradoxal, ce s-a întâmpalt în istorie, ce s-a întâmplat în Vechiul Legământ, aÈ™a se întâmplă È™i astăzi, multe rătăciri în Apus È™i diaspora, omul se caută È™i un pic se găseÈ™te È™i un pic se pierde, dar conÈ™tientizarea a ce este ortodoxia mult mai puternic se dă acolo unde nu este, unde omul caută, decât aici unde o ai pe toată pe toate drumurile, o iei de bună, ai una aici, ai una acolo, toate străzile sunt pline de preoÈ›i, vrei să te spopvedeÈ™ti ai unde să te duci. Da! Toate sunt la îndemână, dar o luăm de bună, È™i fiindcă o luăm de bună o pierdem fiindcă păcatul își trage spuza pe turta lui, păcatul fiind indiferenÈ›a, păcatul fiind nepăsarea, păcatul fiind mândria că noi suntem popor aÈ™a È™i pe dincolo, poporul lui Dumnezeu. Vă spun că din popoarele pe care le-am cunoscut nu este nici un popor care să nu fie buricul pământului. Sunt zeci de burice dintre care, bineînÈ›eles, sunt eu È™i poporul meu. Ãsta este păcatul È™i spuza care È™i-o trage, pentru asta poporul lui Dumnezeu pe Dumnezeu l-au răstignit È™i pe Dumnezeul lor È™i tradiÈ›ia lor au pierdut-o. Apostolul Pavel s-ar fi făcut el anatema de la Hristos numai pentru ca poporul lui să poată reveni la adevăr È™i n-a venit până astăzi. Spunea părintele meu duhovnic: noi suntem ortodocÈ™i, dar noi nu putem fi mândri că suntem ortodocÈ™i, noi trebuie să fim smeriÈ›i că suntem ortodocÈ™i. Ortodoxia în smerenie se păstreză. Părinte Rafail cum să mă păzesc de gândurile rele care îmi vin în minte? Părintele Rafail: Tot prin satelitul Doamne. [...] Ce-am spus È™i altor tineri vă spun È™i vouă: nu este greu, este cu neputință! Firea ta când se simte deznădăjduită că voi putea să ajung la asta, firea îți mărturiseÈ™te că nu face parte din mine, nu face parte din firea noastră biologică. Dar de la Dumnezeu nici să nu aÈ™teptăm mai puÈ›in decât cele cu neputință. Dumnezeu numai în cele cu neputință lucrează, în cele cu putință facem È™i noi. Dumnezeu nu învârte la mămăliga ta. Dar dacă este vorba de poruncile lui Dumnezeu numai Duhul lui Dumnezeu în tine va putea lucra. Vrei să te păzeÈ™ti de gânduri? Dumnezeu să te ajute È™i faci asta. De câte ori vezi un gând rău în inima ta spune: Doamne uite ce este în mine! Și cere lui Dumnezeu. Poate ai nedumeriri, întreabă-L pe Domnul, leagă È™i dezlează în Duh. Vrei să È™ti cum să nu le mai faci, cere Domnului să nu le mai faci, cere Domnului apărare să nu mai cazi în păcat. ÃŽntotdeauna cu Domnul lucrează! Dumnezeu, È™tiind că ne dă porunci – cuvinte cu neputință omului de urmat, total cu neputință – nu aÈ™teaptă ca eu să le împlinesc, aÈ™teaptă ca eu văzând că nu sunt ăla cum ar trebui să fiu, să zic: "Doamne ! fă tu ceva, du-mă Tu pe calea Ta!" Nu zice È™i Hristos "Precum am zis evreilor vă zic È™i vouă: unde merg Eu voi nu puteÈ›i să mergeÈ›i, dar veÈ›i veni mai pe urmă". Când mai pe urmă? După pogorârea Duhului Sfânt, acea pogorâre facă-se vouă, È›ie frate sau soră care mi-ai pus întrebarea È™i tuturor! ContactaÈ›i "satelitul Doamne"! Cum putem ajunge la rugăciunea curată, la statornicia gândului în rugăciune? Părintele Rafail: Iarăși vă zic: este cu neputință. Rugăciunea curată este o stare mai presus de fire. Ei, acest cu neputință să vi se facă vouă prin lucrarea lui Dumnezeu. Acuma lucrarea lui Dumnezeu are mai multe laturi. Spunem după împărtășanie în rugăciune "să-mi fie acestea spre merinde, spre viaÈ›a de veci". Ce este această merinde? Este împuternicire. Când eÈ™ti slăbănog, ai muncit mult, ai umblat mult, te-aÈ™ezi niÈ›el, mănânci ceva È™i o iei din nou È™i continui să lucrezi, aÈ™a sunt È™i aceste merinde – Tainele Bisericii, cu precădere Sfânta ÃŽmpărtășanie, dar È™i toate sfinÈ›eniile Bisericii: aghiasma, untdelemnul sfinÈ›it, anafura È™i tot ce este sfinÈ›enie sunt lucruri prin care primim aceste energii, prin care putem să continuăm viaÈ›a pocăinÈ›ei noastre, ba să o facem lucrătoare È™i să ajungem la Cel neajuns, adică la cele cu neputință omului prin lucrarea lui Dumnezeu cu împreună lucrarea noastră. Profit să vă spun încă un lucru: de multe ori am avut È™i eu întrebarea È™i mulÈ›i tineri m-au întrebat dar dacă Dumnezeu È™tie toate de ce trebuie să mă rog È™i să-I spun? Nu trebuie, dar de multe ori rugăciunea este singura metodă prin care îmi pot arăta împreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicând "Doamne vreau asta!", Dumnezeu È™tie că vreau, dar făcând-o încep o împreună lucrare. Uneori poate este singurul lucru pe care pot să-l fac, alteori se adaugă la ceea ce fac. Deci, "Doamne dă-mi răbdare!" este deja o împreună lucrare, Dumnezeu îmi dă răbdare. De ce? Pentru că e îndelung-răbdător. Vine un moment în care trebuie să-mi exersez răbdarea, încerc cum pot, voi reuÈ™i sau voi cădea, vedea-voi! Dar cerând de la Dumnezeu răbdare, împreună lucrez cu Dumnezeu mântuirea mea. Nu aÈ™tept pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață. Fac È™i eu ceva! Cer Domnului: dă-mi asta! Părinte Rafail, unii preoÈ›i spun că nu e bine să ne împărtășim des, ce ne sfătuiÈ›i referitor la ÃŽmpărtășanie? Părintele Rafail: Sfătuiesc pe toÈ›i să se împărtășească cât de des posibil, atât de des cât îi sfătuiesc duhovnicii lor. Și asta nu numai pentru a nu intra în conflict cu duhovnicii, ci fiindcă – È™i asta este un lucru foarte important de înÈ›eles – omul nu este un obiect È™i ca atare nu este supus unei legi. Omul este o excepÈ›ie. Fiecare suflet ce va fi existat în lumea asta este o călătorie dintru neființă până în veÈ™nica dumnezeire, o călătorie unică. AÈ™ prefera o împărtășanie cât mai des. Nu este caracteristica împărtășaniei deasă, ci aÈ™ zice împărtășanie des, dar cât de des este bine È›ie sau È›ie, asta o las duhovnicului tău È™i cer Domnului să insufle pe fiecare duhovnic cât de des este bine pentru cutare È™i pentru cutare; pentru tine poate vino peste doi ani, pentru tine în fiecare duminică, pentru altcineva duminica È™i de praznice, pentru aÈ™lÈ›ii la două săptămâni È™.a.m.d. Părinte, daÈ›i-ne un îndreptar de viață duhovnicească prin care să punem început bun în viaÈ›a noastră? Părintele Rafail: Asta este simplu. ÃŽn legătură cu ce-am vorbit, apropo de faptul că toate se leagă È™i se dezleagă în Duh È™i în nevăzut, singurul îndreptar pe care-l pot da tuturor este : contactaÈ›i "satelitul Doamne". Să ne învățăm cu "Doamne" în toate împrejurările È™i să începem cu "Doamne" È™i alt îndreptar nu cred că aÈ™ putea să dau fără ca pe unul sau pe altul să-l poticnesc. Toate legile își au valoarea È™i limita lor, dar "Doamne" nu cere nici o limită. a consemnat Cosmin Bufnea
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati