Și tot ce auzeam
Era doar vârful ochilor mei.
Abia începusem să cunosc niște lucruri uitate.
Filosofia șotronului scrisă cu cretă pe asfalt
În clipa aceasta
Cântă picioarele vântului alizeu
Ascult cu urecile pământului
Bătut de ploi și mângâiat de flori.
Pădurea este o fiară cu brațele pline de drumuri
O femeie guralivă și indicretă
Trupul fecioarei rămâne înfiorat de neatingere
Nopțile, aripa buimacă a curajului
Iarba șerpuită în umbra pământului
Îmi trebuie îndrăzneala de lup celest
Să trec prin arbori cu sângele înflorit.