E toamnă, frunza cade rară;
Vânt trist pe-a codrului cărări;
Și cântece, și primăvară,
Eu le-am lăsat pustii pe mări.

Cer blând, senin, lucea pe dealuri,
Dar calda-i rază a secat;
Nu mai ard flori pe-a mării valuri,
Austrul cântul și-a curmat.

S-a scurs deșarta-mi tinerețe
Cu anii vitregilor sorți;
Trist, suflă toamna prin ostrețe,
Și-n inimă-mi tânjesc spre morți.