Desi purtand o grea povara,
Careta luneca usor.
Brav vizitiu, cu barba rara,
Ne poarta timpul parca-n zbor.

Trantiti in pernele caretii,
Preabucurosi de-orice-ntamplari,
Strigam: -"Hai mana-n…!"
Satui de somn si desfatari.

Dar scade ravna la amiaza.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costise, rapi ne baga-n groaza.
Strigam: -"Nebune, mai incet!"

Careta-n zbor intins ne poarta.
Spre seara ne-am obisnuit.
Ajungem motaind la poarta-
Iar timpu-alearga nesfarsit.