Si totusi, chinul meu e bland,
Cum sunt si apele, si boarea.
As vrea, ca un copil plapand,
Sa-mi torn in lacrimi intristarea
Ce inca-mi va umbri cararea,
Sa ma cufund, ca-n somn, in moarte
Simtindu-i, rece, rasuflarea
Iar mintea mea sa se desarte
De tanguiosul glas al valurilor sparte.