Þi se duce, dragă, duce
fără voie zvonul, vestea.
Vină n-am că-ți sînt de aur
drumul, umbra și povestea.

Despre tot ce e frumsețe,
despre farmecul aurorei,
al brîndușei și al rozei,
și al veacului, al orei,

s-a vorbi mereu de-acuma,
ca-n legendele apuse,
în cuvinte care fost-au
numai despre tine spuse.

Vină n-am că mie cuvîntul
mai vrăjit decît al mării.
Dacă mi-ai intrat în cîntec,
parte faci din visul țării.