Foaie udă mătrăgună -
picurii prin fagi răsună.

Văgăuni și scorburi cască,
umbre doar mai vin să pască.

Fauni vechi și roșcovani
scîncet dau sub bolovani

și pe căile amiezii
se pătrund de neguri iezii.

Se aștern prin adăposturi
zile moarte, stinse rosturi.

Rod al inimii, de apă,
crește lacrima în pleoapă.

Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Vatră caldă, drum bătut.

Am pierdut soare și lună.
Golul cine mi-l răzbună?