Ora năruită-n văzduhuri. Ora
lasând o urma arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane…

Ora sfâșiată de stele-n cădere,
ora goala de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolire de lespezi,
pădure moartă!

… Când te întorci, ora se cuibărește
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de țară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lânga steaua polară…