Un arbore când puternic spre domnele înstelate
Înalță- ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcinile mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Așa încât lăstarii de abia găsesc la soare
Un loc să-și mai infigă plăpândele picioare,
A meritat securea și trebuie tăiat!