Tu, nor de vară , rumen, belșug de-argint și apă,
Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină,
Cum stau trudit și singur încovoiat pe sapă
Și-mi picură sudoarea și lacrima în tină,
Abate-ți mersul și prin acest văzduh o clipă,
Cu fulgere și tunet destramă-te în ploi,
Că azi un pîlc de păsări cu fîlfîiri de-aripă
Pe țarina mea arsă zvârli semințe noi.