De greul prea lungului joc
acum și pleoapa mi-e grea.
Mana neagră a visului
să mă slujească ar vrea.

Albă frumsețe tu, fără apunere,
pustietoare minune tu,
gîndul - la tine-nnoptatul -
ce treaz mă ținu! -

pînă la ora ce nu se-nfiripă
cu nici o bătaie. Iată acum
se sting jucăușe ardorile,
cade din lume un drum.

Eu singurul, cît de tîrziul!
Slugă și domn
al vegherilor - plec după tine
în largul meu somn.