Între iubita mea și mine se vor ridica
trei sute de nopți ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.

Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopți pline de speranța de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea și îl pierd ...
Definitivă ca marmura,
absența ta va întrista alte înserări.