Sunați de seară ca-ntr-o dimineață
Parcă sunați din altă viață
Dintr-un văzduh, ce părea pierdut
V-ascult și v-am recunoscut.

Nu știu ce chin mă ia și mă frămîntă
Cînd iar v-ascult cum vocile vă cîntă
Nu vreți să stați pe loc puțin,
Să mă gîndesc ce-i, alean ori chin?

Muncesc în mine aripi să-ncolțească
Dintr-o pruncie îngerească
Și neputînd ieși, la cer, să bată
Mă doare carnea-n umeri sângerată.
Vecernia uitată de la toacă
Aș vrea să sune și aș vrea să tacă
Și nu știu.