La moara mea vin sacii plini
de intuneric si de slava ;
si moara-i macina lumini,
si ora-i limpede si grava ...

Si cerne sita ! Ritmic cern,
muscand din clipe-n lunga tranta,
grauntii timpului etern
si moara-i macina
si canta !

Nu te opri ! Iti dau sa-mi bei
vazduhul sufletului, moara,
numai sa-mi lasi
din anii mei
cat peste veacuri sa rasara ...