Mesteacăni albi, învinși de lună,
Poeți ai codrilor de brad,
Voi cari singuri știți povestea
Ce-o plânge Bistrița pe vad;

Și'n visul nopții fermecate,
Pe vârf de stânci, jeliți mereu...
De ce nu-mi spuneți ce vă doare,
Ca să vă spun apoi și eu?