Vă pierdeți voi unde pribege...
Și jalnic a voastră doinire
Se stinge ca-n suflet de fată
Întâia ascunsă iubire.

Se zbuciumă codrul supt vântul
De toamnă și basmul și-l curmă;
Iar freamătul frunzelor moarte
Vă cântă cântarea din urmă.

Cu murmurul vostru deodată
Se pierde speranța strigării
Gemută de piepturi zdrobite
Departe... în marea uitării...