Făpturi în umbra anului apun
și drumuri, fapte cad în neființă.
Sînt, totuși, înc-atîtea cu putință!
Din destrămări și negură m-adun.

În valea încercată de-ndoieli
și numai rar, ce rar, de vreo credință,
sînt, totuși, încă multe cu putință,
minuni, aurore, rîset și-nvieri.

Cînd orice așteptare s-ar părea
deșartă, cu putință-i, draga mea,
un zumzet planetar, de stupi, în vară.

Și dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei să nu mai moară
de cînd păstrează-n ei frumsețea ta.