Marea-i tristă-n vântul serii
Pe ruini ce se deșir
Lida vede - icoana mării
Și pe față-i plâng gândiri.
 
Blonda Lida amor gândește.
Marea vede chipu-i pal
Și-n adâncu-i zugrăvește
Prin ruini un ideal.

Un pescar pe țărmuri trece
Și din placa de argint
Vede zâna tristă, rece
Prin risipe rătăcind.

Peste-un an în nopți de vară
Vezi pe luciul vagabond,
Cum pescaru-n luntre zboară
Cu-al ruinei geniu blond.

Reproduceri după manuscrise din perioada 1866-1869.
Editie critică îngrijită de Perpessicius.