În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Să mă înțepe grâne, să calc pe ierbi mărunte;
Prin proaspăta răcoare voi trece-n dulci visări,
Lăsa-voi adierea să scalde a mea frunte.

Fără a spune-o vorbă și fără niciun gând,
Doar dragostea urca-va în suflet infinită;
Ca un nomad voi merge departe, străbătând
Preafericit, Natura, ca lângă o iubită.