În temniță neagră și umedă zac.
Crescut în robie, tovarăș posac,
Un vultur de munte din aripi bătând
Sub geamuri își sfâșie hrana flămând.

Dar iată o lasă, se uită prin geam,
De parcă ghicește dorința ce-o am.
Mă cheamă cu ochii și țipă cu dor,
De parcă mi-ar spune:"Hai, vino în zbor!"

Hai, vino, că volnice păsări sântem!
Spre culmea ascunsă în nouri te chem,
Spre marea ce joacă albastră mereu,
Spre zări unde umblă doar vântul și eu!..."