Afară, frigul Decembrie
a amuțit vântul.
Înăuntru ea stă
de una singură.
Ca mielușeii
de jur împrejur dorm copii ei.
Soțul ei, de mulți ani se știe
e un uragan ce urmărește
dragostea acestor munți.
Ea stă de una singură
ea pare o salcie plângătoare
capul aplecat pe poală.
Lucrează și lucrează și lucrează
pentru a termina o pereche de șosete de lână
pe care el le-a cerut.
La mijlocul nopții vor fi gata.
Dar ea nu știe
că atunci când acea pereche de ciorapi va ajunge
unde e bărbatul ei,
lui, îi va trebui numai cea stângă.