În grădina cu flori multe,
Se ștergea mîndra pe frunte,
Nu se șterge de-asudată,
Se șterge de supărată,
Că pleacă neica-n armată.
Neicuță cînd vei pleca,
Tu să vii la poarta mea,
Că-ți va da mîndra ceva;
O creangă cu mere dulci
Și te rog să nu mă uiți!