Tu ești atât de obosit încât
de peste tâmpla ta reci zale
mult zuruind decad urât
spre gura dumitale.

O tu ți-ai pus armura sus.
De ce tocmai pe chip?
De ce zâmbind, de ce sedus
și aur și nisip?

Ce-aveai să spui de mult ai zis
Azi, nu se înțelege
că trupul tău frumos ucis
ne este nouă lege.