Am singură prietenă noaptea.
Mereu voi putea străbate cu ea
Dintr-o clipă într-alta, nu ceasuri deșarte;
Ci un timp căruia-i transmit palpitarea mea
Cum îmi place, fără să mă abată vreodată.

Se-ntâmplă să simt,
Până re`ncepe să se desprindă de umbre,
Speranța nestrămutată
În mine, pe care-un foc din nou o stârnește
Și în tăcere restituie
Gesturilor tale pământești,
Atâta de iubite că păreau nemuritoare,
Lumina.