Ne colcăie alcoolul imensității-n vine
ca-n negre cazemate o foaie animală;
centurile ascunse sub carnea minerală
incendiaza straniu pupilele aldine.

Și un moment doar gândul cartușierii spart
zvâcnește-n piept: dinam...(Mai tremuri lângă uși?)
Au parcă azi copacii bandaje de mănuși,
iar steagurile zării vorbesc despre Deschartes.