Stă cu un etaj deasupra noastră
are părul lunecos cum un pește

de câteva ori pe zi
coboară și urcă scările

calină unduitoare
cum propria-i umbră

bărbații o privesc pe furiș
și ea îi privește la rându-i
câte-o clipă

restul teribil al Timpului îi aparține.