Drumețul,
Dând cu ochii de cărarea către adevăruri,
S-a mirat foarte;
Era cotropită de ierburi.
"Aha, și-a spus el,
Văd că n-a mai trecut nimeni pe aici
De multă vreme".
Pe urmă văzu că fiecare fir de iarbă
Era ca un cuțit ciudat
Și "Hm, a mormăit,
Mai sânt, de bună seamă, și alte poteci!"