A mai fost o întâmplare foarte simplă cum ai bea un pahar de apă. Și totuși ce minune aduce lângă mine, din bezna lumii, cristalul lichid și cine mai cugetă la cealaltă minune a apei împietrite în transparența șlefuită a paharului.
Acum nu mai am decât pumnii. Să-i umplu cu bunăvoie și să-i răstorn în capul primului pieton care va trece pe sub fereastră. Iar voi să fiți mereu vesele și râsul să pună horboțele imaculate tinereței de totdeauna. Îmi va rămâne deajuns: voluptatea părerilor de rău.


1942