Parc-as trai intr-un castel
de carne vie si de oase
la orice fosnet dureroase
de sarpe sau de porumbel

Un castelan al nimanui
caci nimeni pavaza nu-i cere
decat eretica placere
de-a sti ce este si ce nu-i

Ca un incest neconsumat
tot ce-am trait ma arde inca
meduza pe un colt de stanca
sub care valurile bat

Din turla ultimului gand
scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind in mine
incet de cine stie cand