agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Jack Spiner — Bine, spuse bărbatul. Și atunci ? — Nu, spuse fata, nu pot. — Vrei să spui că nu mai ai poftă. — Nu pot, zise fata. Asta-i tot ce vreau să spun. — Vrei să spui că nu mai ai poftă. — Bine, zise fata. Fie cum vrei tu. — Nu-i de loc cum vreau eu. Ce-aÈ™ mai dori să fie cum vreau eu. — Multă vreme a fost cum ai vrut tu. Era devreme, È™i în afară de ei doi, aÈ™ezaÈ›i la o masă într-un colÈ›, în cafenea nu se mai afla decît barmanul. Vara era pe sfîrÈ™ite È™i amîndoi erau bronzaÈ›i, aÈ™a că păreau a nu avea ce căuta la Paris. Fata purta un tailleur de tweed, È™i obrazul ei avea o culoare brună-aurie, catifelată. Părul blond, tăiat scurt, îi scotea È™i mai bine în relief frumuseÈ›ea frunÈ›ii. Bărbatul o privea. — O s-o omor, zise el. — Te rog, zise fata. Avea mîini foarte delicate, È™i bărbatul se uita la ele. Erau subÈ›iri, bronzate È™i foarte frumoase. — Da. Pe Dumnezeul meu c-o omor. — Asta n-o să te facă mai fericit. — Nu se putea să È›i se-ntîmple altceva ? Nu puteai să intri într-o altă încurcătură ? — După cît se pare, nu, zise fata. Și ce-ai de gînd să faci acuma ? — Þi-am zis. — Nu, vorbesc serios. — Nu È™tiu, zise bărbatul. Fata se uită la el È™i-i întinse mîna. Bietul meu Phil, spuse ea. Phil se uită la mîinile ei, dar nu le atinse. — Nu, mulÈ›umesc, zise el. — Nu te mîngîie cu nimic dacă-È›i spun că-mi pare rău ? — Nu. — Sau să-È›i explic despre ce e vorba ? — Mai bine să n-aud aÈ™a ceva. — Te iubesc foarte mult. — Da, asta o È™i dovedeÈ™te. — ÃŽmi pare rău, zise ea, că nu-nÈ›elegi. — ÃŽnÈ›eleg. Asta-i nenorocirea, înÈ›eleg. — Știu că-nÈ›elegi, zise ea. Și, fireÈ™te, e È™i mai rău. — Desigur, zise el privind-o. O să-nÈ›eleg asta într-una. Zi È™i noapte. Mai ales noaptea o să-nÈ›eleg. ÃŽn privinÈ›a asta să n-ai nici o grijă. — ÃŽmi pare rău. — Dac-ar fi vorba de-un bărbat... — Te rog, nici nu poate fi vorba de-un bărbat. Știi bine că nu e aÈ™a. N-ai încredere în mine ? — Ai haz, zise el. Să am încredere în tine. Asta chiar are haz. — ÃŽmi pare rău. E tot ce-È›i pot spune, zise ea. Dar cînd amîndoi È™tim despre ce e vorba, ce rost are să ne prefacem că nu È™tim ? — N-are, fireÈ™te. — Dacă ai nevoie de mine, mă-ntorc la tine. — Nu, n-am nevoie. Cîteva clipe tăcură amîndoi. — Nu-i aÈ™a că nu crezi că te mai iubesc ? întrebă fata. — Să terminăm cu prostiile, zise bărbatul. — Și chiar nu crezi că te iubesc ? — Atunci, de ce nu mi-o dovedeÈ™ti ? — ÃŽnainte nu erai aÈ™a. Niciodată nu mi-ai cerut să-È›i dovedesc ceva. Asta nu se face. — Tare mai eÈ™ti ciudată. — Tu însă nu. EÈ™ti un bărbat admirabil È™i mi se frînge inima că trebuie să plec È™i să te las... — FireÈ™te că trebuie. — Da, spuse ea. Trebuie, È™i tu È™tii bine că aÈ™a e. Bărbatul tăcu, È™i fata se uită la el È™i-i întinse din nou mîna. Barmanul stătea la celălalt capăt al barului. FaÈ›a-i era albă, È™i vesta la fel. ÃŽi cunoÈ™tea pe amîndoi È™i-È™i zicea că sunt o pereche de tineri tare drăguÈ›i. Văzuse multe perechi de tineri drăguÈ›i despărÈ›indu-se È™i alte perechi formîndu-se, care nu mai erau tot atît de drăguÈ›e. Dar nu la asta se gîndea, ci la curse, într-o jumătate de oră o să poată trimite pe cineva peste drum, să afle dacă a ieÈ™it calul pe care pariase. — N-ai vrea să fii bun cu mine È™i să mă laÈ™i totuÈ™i să plec ? întrebă fata. — Dar tu ce crezi că am de gînd să fac ? Doi oameni intrară în local È™i se duseră la bar. — Ce doriÈ›i ? îi întrebă barmanul. — Chiar nu mă poÈ›i ierta de loc ? Cînd È™tii despre ce e vorba ? întrebă fata. — Nu. — Nu crezi că tot ce a fost între noi ar trebui să ne facă să ne înÈ›elegem mai bine ? — „Viciul este un monstru cu o înfățiÈ™are atît de groaznică, zise tînărul, cu glasul amar, încît pentru a fi... nu È™tiu ce, trebuie doar să-1 vezi. Și apoi... mai nu È™tiu ce încă... È™i după aceea... îl cuprindem." Nu-È™i mai amintea exact cuvintele. — Nu mai È›in minte cum era citatul. — Să nu-i spunem viciu, spuse fata. Asta nu-i prea frumos din partea ta. — Atunci, perversiune. — Arăți foarte bine, James, îi spuse unul dintre clienÈ›i barmanului. — Și dumneavoastră arătaÈ›i foarte bine. — Dragul meu James, zise celălalt client, te-ai îngrășat. — E groaznic, spuse barmanul, ce mă-ngraÈ™. — James, nu uita să pui È™i coniac, zise primul client. Cei doi clienÈ›i care stăteau la bar se uitară la cei doi tineri È™i apoi din nou la barman. Era mai bine să te uiÈ›i la barman. — AÈ™ prefera să nu foloseÈ™ti cuvinte de felul acesta, zise fata. Nu-i nevoie să foloseÈ™ti un asemenea cuvînt. — Și cum ai vrea să-i spun ? — Nu-i nevoie să-i spui în nici un fel. Nu-i nevoie să-i dai nici un nume. — Dar ăsta-i numele cel mai potrivit. — Nu, zise ea. Sîntem făcuÈ›i din tot felul de lucruri. Și tu È™tiai asta. Și ai folosit această È™tiință de-ajuns de bine. — Nu-i nevoie s-o mai spui încă o dată. — Ba da, pentru că asta îți dă È™i explicaÈ›ia de care ai nevoie. — Bine, zise el. Bine. — Vrei să spui rău. Știu. Da, nu-i bine. Dar am să mă-ntorc. Þi-am spus c-am să mă-ntorc. Am să mă-ntorc imediat după asta. — Nu, n-ai să te-ntorci. — Mă voi întoarce. — Nu, n-ai să te-ntorci. Nu la mine. — Ai să vezi. — Da, spuse el. Asta-i nenorocirea. Că pînă la urmă o să te-ntorci. — Fără-ndoială c-am să mă-ntorc. — Atunci, pleacă. — Chiar să plec ? Părea supărat, dar glasul îi era fericit. — Pleacă. Glasul îi sună ciudat în urechi. O privea, îi privea linia buzelor, pomeÈ›ii arcuiÈ›i, ochii È™i părul care-i pornea de pe marginea frunÈ›ii, lobul urechii È™i gîtul. — Nu, nu-i adevărat. O, eÈ™ti tare dulce. EÈ™ti prea bun cu mine. — Și cînd ai să te-ntorci, să-mi povesteÈ™ti totul. Glasul îi suna ciudat. Nu È™i-1 recunoÈ™tea. Fata se uită repede la el. Avea un aer hotărît. — Chiar vrei să plec ? întrebă ea cu glasul grav. — Da, îi răspunse el cu aceeaÈ™i gravitate. Imediat. Glasul îi era schimbat, È™i gura i se uscase. Acuma. Fata se ridică È™i plecă cu paÈ™i repezi, fără să se mai uite înapoi. Bărbatul o privea. Nu mai arăta la fel ca înainte de a-i fi spus să plece. Se ridică de la masă, luă cele două suporturi È™i se duse cu ele la bar. — Sînt un alt om, James, zise el barmanului. Uită-te la mine, È™i-ai să vezi că sînt cu totul altul. — Da ? făcu James. — Viciul, zise tînărul bronzat, e un lucru ciudat, James. Se uită pe ușă afară. O văzu trecînd strada. Și uitîndu-se în geamul vitrinei văzu că într-adevăr arăta cu totul altfel ca înainte. Cei doi clienÈ›i care stăteau la bar se dădură mai încolo, pentru a-i face loc. — Asta aÈ™a e, domnule, zise James. Tînărul se văzu în oglinda din spatele barului. — Þi-am zis eu, James, că sînt un alt om, spuse el. Și uitîndu-se în oglindă văzu că într-adevăr aÈ™a È™i era. — ArătaÈ›i foarte bine, domnule, îi spuse James. AÈ›i avut, desigur, o vară foarte plăcută.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati