O singură dată trecem pe-acest drum și niciodată apoi
O singură dată și pe urmă ușa tăcerii din noi
Bălăbănind pe balamalele ei
Se deschide și se închide - hei!
Și niciodată nu ne va mai fi trecerea pe-acest drum
Pe care n-a călătorit de două ori nici un om de amintire
și fum
Și care ne ocârmuie pământenele glesne
Sus, în lumină, de bezne
și de la noapte la zi.