Când vor săpa în fruntea ta tranşee
Întunecate, patruzeci de ierni,
Trufaşa tinerețe-o să se-ncheie
Şi-o să te-acoperi doar cu buruieni.
La întrebarea: “Unde-i frumusețea
Şi bogăția zilelor?”, nici mie
Să nu-mi răspunzi că-n ochi e tinerețea
Ascunsă, din ruşine sau mândrie.
“Îți iroseşti, prietene”,-ți voi spune
“Comorile!”; cândva vei înțelege
Că un copil din tine o s-adune
Tot ce-i mai bun, iar răul îl va şterge.
Cu sânge cald nutrit, pe zi ce trece,
Ai să renaşti, oricât ți-ar fi de rece.