Deasupra șesurilor, albă siluetă,
singurătatea lunii se-amână nesfârșit
mai violetă însă și mai blândă. O icoană
pe-un cer ce va mișca vârtejuri de zăpadă.

Pace profundă! Sfântă pace!
Cioburi de frig albesc pe-nalte cetini
și îți răsfrâng privirea liniștită.