Aseară l-am vizitat pe Ștefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care și-a pus acsa
în munții cei mari
dintre Bucovina și Maramureș,
a așezat o roată pe râu
și și-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
și într-o zi s-a apucat de sculptură.

Vedeam rădăcinile, zice,
și nu mi se păreau rădăcini,
ci animale și oameni și zboruri.
Și casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni și fiare și zboruri.

Și-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ștefan Grec,
muncitor forestier maramureșean
din comuna Cârlibaba
a Bucovinei,
încât șarpele de lemn
pe care l-am mângâiat
mi-a otrăvit fdegetelem,
iar corabia, sculptată de el,
m-a și vindecat de ședere
și mi-a sărat sângele
cu doruri de mare.


din vol. "Apogeul firii"