Trei cioroi la o viroagă
în potopul de ninsoare
ori așteaptă ori se roagă
să răsară Negru-Soare

Și când frigul îi înjunghe
- crivăț vânăt tae’n os -
ei în loc să îngenunche
sboară zmei de abanos

Răsucindu-se’n vârtejul
Nebuloaselor de fulgi.
Iată, soarele cel negru!
Raze cârâieli prelungi.

Duhul care peste ape
a sburat pe ceruri sfânt
au venit să îl îngroape
cioclii Duhului cel Strâmb.