Capricii rătăcind prin veac
Ne pot reda din ce-am pierdut
Și-am plâns cândva cu plânsul mut
Al celui singur și sărac ?

O! Câte tac și fără leac
Suspină-n spinii prearăbdării!
Fricosul suflet al iertării
Sub clopote ce strigă, tac ...

Vânat de uliu, pitpalac
În zvâcnetu-i ce cuib de pene
Sânge prin ierburi care zac
În crima nopții, printre gene..