lui I. Brateș

Au căzut azi noapte stele peste sat.
Svonuri spun că scocul a'mpietrit la moară.
Bulgărul de lună când a fost să moară,
Lui Ion lui Tuță - câinii i-au turbat.

Peste iaz atuncea sânge s'a prelins.
Lișițile 'n trestii au țipăt tăios.
Lângă puț, sub ulmul negru și pietros,
Flăcări de aramă 'n viperi s'au aprins...

Dimineața satul s'a cutremurat...
Bașotă scripcarul mort era 'n răscruci.
Satul e acuma numai rugi și cruci,
Sfătuiesc bătrânii 'n prag pe înserat...

Șoapte-au prins să umble de-o iubire grea...
Fata nu se știe unde a fugit -
Vezi? Scripcarul poate c'a fost îndrăgit...
Peste sat, în noapte, tremură o stea...