Salcîm nalt, salcîm subțire,
Umbra ta, cîteva fire,
Stă pe lung, nu stă pe latul,
Atîrnă ca spînzuratul.
Și oricît o bate vîntul
N-atinge umbra pămîntul.
N-o ajung, și mult aș vrea
Să mă odihnesc sub ea,
Că mă arde dogoarea.

Umbră, să mă sui la tine,
Că tu nu cobori la mine.
Nu mă sui, a mai fost unul
Pe nume Costea Nebunul.
Sus la umbră s-a urcat,
De-o cracă s-a cățărat
Și pe cîmpul gol și spîn
S-a spînzurat de salcîm.