agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-08 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Midrigan Mihai Pe suliÈ›ele ascuÈ›ite-a galbenelor trestii plouă Un tremur vag de lună nouă, Iar nuferii, când raza-i bate, Par, în acea singurătate Ce frica-ncepe s-o propage, Că-s niÈ™te mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deÈ™iră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-aÈ™terne pe cuta undelor uÈ™or, O stea ce pică face-o dungă È™i-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopÈ›ii o frământă, E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini, Or, tu, Ofelie-necată, în pacea undelor suspini, Și vântul care plânge-n sălcii e poate glasul tău ce cântă. Atunci, din trestii, parcă È™oapte Se înălÈ›ară-n miez de noapte. Nebun, zadarnic te-nfiori De vânt, de umbre È™i de flori, Și vrei pe alte căi s-apuci; Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci; Nu-i glasul vântului ce-asculÈ›i DeÈ™i sunt moartă de ani mulÈ›i, Dantela care-o vezi pe apă Este linÈ›oliul ce-mi scapă, Iar sub a apelor oglindă Vezi părul meu de alge lungi? Să te fereÈ™ti să nu te prindă Că-n veci la mal nu mai ajungi. ÃŽn fundul lacului, sub unde Palatul moartei se ascunde, Iar când e cerul fără stele, De vezi spre lac un zbor de iele Și-auzi, târziu, în miez de noapte Cum se înalță tainici È™oapte, Și-auzi din apă cum te cheamă Cu glasuri blânde, ca de mamă, Tu fugi È™i n-asculta la ele: Sunt clopotele de aramă Ce sună-n lac în orice noapte; AÈ™a de-ncet È™i de departe, Dar ele sună-aÈ™a de-ncet, Ca din apuse veÈ™nicii Că, de le-auzi sunând, să È™tii Că nu-i semn bun, e semn de moarte! D-atunci în lacuri pe când luna târziu își tremură văpaia, Sus, pe clopotniță, departe, cobind s-aude cucuvaia.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati