Spre izolarea zărilor fugare,
Spre măreția mărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare...
Adio, adio!
Pornim
În ritmul unui marș de țintirim.
Blazate dar superbe caravane -
Purtând tristețea străduinții vane -
Ne depărtăm de florile umane.

Oh! am visat și noi, și am dorit,
Dar visurile noastre ce-au pornit
În larg, ca Invincibile Armada,
Se duc acum să moară liniștit
În portul unde doarme-n veci zăpada.

Și palid, și solemn, și gânditor,
Cu aripi uriașe de condor,
Plutește sufletul în depărtare
Spre izolarea țărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare.