Îi este pustiului sete
de sfinți și de rouă.
O mie nouă sute treizeci și nouă!
An fără rouă.

De semenii noștri,
de-așezăminte,
de-abia ne-aducem
prin timpuri aminte.

Cetatea asta nu știm
de-i veche sau nouă.
S-a spune odată: '39,
an fără rouă.

Crește pustiul: vai nouă!
Nici sfinți și nici rouă.
O, semeni și-așezăminte,
vai nouă, vai nouă!