Sus, pe deal, cireșii-au zburat din livadă
împânzind cerul cu stelele lor,
gata-gata să cadă-n amiaza albastră.
Timpul, rămas undeva, la poalele dealului,
aleargă cu Argeșul prin pâclele verii,
lăsându-ne Clipa rotundă, dar vai!
cu-atât mai fugară.
Un cuc înțelept leagă rănile liniștii.
Hai să culegem cireșe, iubito!