Doar ați cunoscut zâmbetul!
Era mielușel cu lâna albă,
nu semăna cu plânsul negru
ca bivolul, nici cu râsul cinic,
roșcat ca vulpea. Acum s-a pierdut.
Deși îl iubeam foarte mult, era
atât de curat, sincer și cald.
Acum s-a pierdut. Și afară
se înserează, lupi urlă peste tot,
strigoi umblă printre ruinele
părăsite de la marginea orașului,
și furtuna vine scuturând copacii,
porțile au trebuit închise,
și aprinse luminările.
Unde umblă, unde tremură oare,
în ce pădure deasă plânge după mine?



P. Tóth Irén