Acum mă expun ploii
hotărât și
cu capul gol.
Și fulgerul
îmi trăsnește prin inimă,
și ploaia îmi curge șiroaie
pe corpul
negru ca tăciunele,
și porii pământului
mă absorb,
în șaptesprezece iunie,
omienouăsutedouăzecișiopt.

Dar mâine
voi fi trandafir
sub geamul tău
și sub inima
fiecărui om
adevărat.

P. Tóth Irén