Orice orgoliu-n fum spre seară
Torța își scuturând dispare
Fără nicicând eterna-i boare
Să-l smulgă din absență iară

Urmașul moștenind ocară
Bogate doar trofee care
Au decăzut dacă apare
În casă-i frig precum afară.

De părăsiri mormânt trecute
Și necesare chinuri sute
Cuprind ca-n gheare strâns și-l țin,

Sub marmura care apasă
Greu, foc nu arde altul lin
Decât consola luminoasă.