În căldura cotețelor însîngerate
cine are curajul să citească?
Și cine are curajul
în câmpul soarelui ce apune,
pe timpul de flux al cerului
și de reflux al pământului
a porni la drum, orișiunde?

Cine are curajul
să se oprescă cu ochii închiși
în cea mai adâncă groapă,
acolo unde
oricând se poate ivi un semn,
acoperiș,
chip minunat, sau chiar
o mână, o aprobare din cap, o mișcare a mîinii?

Cine poate
să se ascundă cu inima curată
în visul care trece peste amărăciunile
copilăriei, și să ridice marea la obraz,
ca apa în palmă?




Traducere de P. Tóth Irén